26 martie 2013

Michaela Niculescu

Scriu acest articol din doua motive:primul si cel mai important,Michaela Niculescu a studiat la Universitatea din Oxford,si al doilea,a murit de ciroza hepatica,exact cum a murit unchiul meu Dorel,la varsta de 37 de ani in 1992,in luna februarie.Cati oameni au murit din 1992 si pana in ziua de azi de ciroza hepatica,la spitalul Fundeni?Este ora 23.35 si m-am apucat de acest articol.
Michaela.Niculescu era o tipa isteata.Cand aveam timp liber,ma mai uitam la emisiunea Abracadabra.
Tipa aceasta,a suferit in tacere.Doar sufletul ei,a dus boala pana la capat.

A murit la 31 de ani impliniti,la spitalul Fundeni.Era singurul copil la parinti.Ce durere mai mare poate sa fie in viata,cand iti vezi copilul fara suflare?Michaela Niculescu(Wikipedia) a dus boala pana la sfarsitul vietii,doar ea a stiu,foarte tarziu a aflat parintii si prietenii ei.
Toata tragedia aceasta,a durat un an de zile.Un an de zile in care s-a pus mari sperante sa-si revina.
N-are rost acum sa va zic, care a fost toata povestea ei,cautati si voi pe net si va veti lamuri.
In memoria ei a fost compus un cantec(mai bine zis preluat de la Elton John,stiti voi pentru cine),acest cantec spune tot adevarul.

Am tresarit putin cand am auzit ca are doua doctorate facute.La Oxford si Viena,nu oricine poate sa faca acest lucru.Stia 4 limbi straine,avea ambitie.
Cand eu munceam pe santier si faceam pe zugravul,ea invata o limba straina.
Dupa pozele tagaduite din cluburile respective,am ramas cu impresia ca ea a vrut sa se distreze la maxim.
Stia ca sfarsitul este aproape,daca va uitati mai atenti la poze,veti vedea cat de slaba era vara trecuta.Daca tot sunt la capitolul facebook,sa-mi termin treaba pana la capat.

Pe data de pe 17 martie cand a inmormantat-o,ea avea 1.600 de prieteni pe facebook.
Exact la o saptamana,mai precis ieri pe 24 martie, mai avea 1.300 de prieteni pe facebook.
Intr-o saptamana de zile,sau evaporat 300 de jegosi.Ce mare rahat daca ai multi prieteni pe facebook?
Imi vine greu sa cred,ca cineva din anturajul ei,a sters pe cei 300 de prieteni.90% nu cred,poate vorbesc cu pacat,dar inca odata nu cred asa ceva.

Pai sa vorbesc in dreptul meu,adica ce am vazut cu ochii mei.
Pe 17 martie,intre mine si ea,aveam 2 prieteni comuni,un tip si o tipa.
Pe 24 martie,a ramas un singur prieten comun:doar tipa a ramas prietena cu ea.Ziceti voi ce vreti.
Este un articol destul de trist,sunt negative aceste randuri,dar am simtit nevoia sa scriu asa ceva.
Am explicat in primele randuri,care sunt motivele reale.Acest articol mi-a luat o ora,fara ciorna,fara nimic.Am scris aceste randuri pe loc.

Dumnezeu sa o ierte...


12 martie 2013

Zugrav

Este ora 23 si 3 minute,si m-am apuc sa scriu acest articol.
In ultimile doua saptamani,am muncit cate 12 ore pe zi,respectiv de la 7.30 de dimineata - 7.30 seara.
In jur de 20.40 ajung acasa,plin de oboseala si stres.Pana servesc masa si pana ma invart prin casa,se face 21.10 minute.Pe la 21.30,am dat drumul la calculator.
Sunt zile cand pur si simplu,n-am mai avut timp de facebook,google plus si twitter,adica intru foarte rar.
Pentru o carte de munca,trebuie sa muncesti.Concediu de odihna si concediu medical sunt asigurat.
In constructii asta inseamna meseria de zugrav:praf,mizerie si murdarie.


3 martie 2013

Elena Anghel

De cand eram mici,mama noastra a avut foarte mare grija de noi.
Tot timpul a lucrat in doua schimburi,a lucrat pentru noi,sa poate sa ne creasca armonios si civilizat.
Pe 1 martie a fost ziua ei,a fost o zi de primavara frumoasa,o zi calda cum este sufletelul ei.
Nu a facut rau la nimeni,dimpotriva,i s-a facut rau,lumea s-a purtat urat cu mama noastra.
Cand termina jobul de la fabrica,venea acasa seara tarziu obosita.
Noi eram mici,a doua zi incepea sa ne faca mancare,sa ne calce,era grijulie cu noi.
I-am luat cate un buchet de flori si un martisor.
Sa ai o mama aproape conteaza enorm,sa poti sa mai vorbesti cu ea.
Relatia dintre copii si mama,cred ca este cea mai apropiata in sinul familiei.Doar banuiesc.
O zi pe an,este ziua mamelor noastre.

La multi ani,mama! Te iubim,mama!